Statisticile indică faptul că la un moment dat al vieții o persoană din trei ajunge să sufere de o afecțiune psihică.
Tulburările psihice apar din cauza unei vulnerabilități psihologice înnăscute, pe fondul unor evenimente specifice vieții individului cum ar fi modelele din prima copilărie, stilul de atașament, relațiile cu adulții semnificativi și altele.

Atunci când vulnerabilității inițiale i se adaugă un factor stresor intens, șansele de a dezvolta o tulburare psihică sau o problemă emoțională sau comportamentală cresc. Această teorie este numită modelul vulnerabilitate-stres.

Cum însă tipul de vulnerabilitate sau de predispoziție cu care ne naștem poate fi diferit și natura stresorilor foarte diversă, modul în care se manifestă problemele psihologice dezvoltate de oameni este de o mare complexitate.

Faptul că o persoană deține anumite vulnerabilități pentru a dezvolta anumite tulburări nu înseamnă că le va și dezvolta. Pentru ca acest lucru să se întâmple e nevoie ca ele să interacționeze cu evenimentele de viață stresante, cărora individul nu poate să le facă față. Stresul este așadar factorul declanșator.

Nu pentru toate persoanele însă, o anumită situație reprezintă un factor de stres deoarece sistemele noastre nervoase sunt, structural, diferite. Altfel spus, avem creiere diferite, deci ne manifestăm în mod diferit. Un accident rutier ușor poate fi perceput ca fiind catastrofal de unele persoane sau doar supărător pentru altele.

Factorii de stres au o componentă cumulativă, pe principiul picăturii care umple paharul. Așa se explică situațiile pe care le vedem adeseori la știri cu persoane descrise ca fiind ”oameni la locul lor”, de la care nimeni nu se aștepta să comită anumite fapte, pe care totuși le comit. În asemenea situații, avem de-a face cu o acumulare de factori stresori pe fondul unei vulnerabilități cu care acești oameni s-au născut.

Alte situații sunt cele în care cineva trece printr-un eveniment de viață negativ, cu caracter traumatic, ale cărui efecte se văd abia mai târziu. Poți, de exemplu, să înregistrezi o pierdere majoră în plan personal, însă abia după câteva luni sau chiar ani de zile, atunci când apare un alt factor stresor, să se manifeste problemele, pe același principiu al cumulării. De aceea oamenii nu reușesc să își explice mare parte din problemele emoționale cu care se confruntă.

Tocmai de aceea este indicat să vorbim cu un specialist atunci când simțim că situațiile cu care ne confruntăm ne provoacă suferință sau că problemele ne copleșesc și că nu mai putem să le facem față.

Un psiholog ne poate ajuta să integrăm în mod armonios în sistemul nostru psihic evenimentele cu caracter traumatic din trecut și să ne adaptăm în mod sănătos la evenimentele stresante specifice vieții oricărui individ.

Pentru că nimic în lumea aceasta nu este mai prețios decât sănătatea noastră mentală, pe care trebuie să o conservăm prin toate mijloacele pe care le avem la îndemână. Este un dar pe care ni-l facem nouă înșine, dar și celor din jurul nostru.

Despre câteva metode eficiente prin care ne putem pune la adăpost de stres într-un articol viitor!