Aud foarte des formularea „așa sunt eu, așa am fost dintotdeauna, nu mă pot schimba”, utilizată de oameni pentru a-și justifica limitările și tendința de a persista în ele.
Recurgem la acest tip de defensă deoarece ne vine greu să acceptăm că în spatele așa-zisei incapacități de schimbare zace ceva mai profund.
La fel cum există beneficii secundare ale unei boli și anume faptul că atunci când suntem bolnavi avem parte de grija și atenția celor din jur și convingerea că „așa sunt eu” vine la pachet cu anumite beneficii:
- Nu mai este nevoie să ne asumăm responsabilitatea pentru faptele noastre. („Așa sunt eu, coleric, așa am fost mereu”),
- Nu suntem forțați să ne confruntăm cu neplăcerile asociate ieșirii din zona de confort („E prea greu, mi-e bine așa cum sunt”),
- Nu ne asumăm schimbarea deoarece credem că oricum nu este posibilă („Nu voi slăbi niciodată, degeaba încerc”),
- Ne raportăm la eventualele încercări trecute de schimbare și ne confirmăm, o dată în plus, că nu funcționează („Am încercat dar, degeaba, n-a mers”),
- Considerăm schimbarea ca fiind ceva nociv, care ne va „altera” personalitatea („Nu voi lăsa pe nimeni să mă schimbe”).
Din toate aceste motive decidem că este mai bine să rămânem pe loc, într-o ingrată comoditate. Dar pentru că statul pe loc nu duce nicăieri, nu avem nicio șansă să evoluăm și să ne dezvoltăm.
O persoană matură din punct de vedere emoțional își asumă punctele slabe și depune eforturi pentru a le corecta. Doar pentru că ne place să credem că “așa am fost dintotdeauna” nu este un motiv suficient de consistent pentru a rămâne la fel. Doar pentru că ne mințim că suntem bine așa cum suntem, nu înseamnă că nu ne putem optimiza comportamentele nesănătoase. Și doar pentru că am încercat fără succes să ne schimbăm nu înseamnă că nu vom reuși niciodată lucrul acesta.
Poate că nu a fost momentul potrivit pentru schimbare, poate nu am avut motivația interioară și resursele necesare, poate că ne-a lipsit suportul social adecvat. Data viitoare, însă, rezultatul poate fi diferit, așa că merită să încercăm din nou.
Iar dacă considerăm schimbarea ca fiind ceva nociv, să ținem minte că pe lângă faptul că reprezintă o constantă a vieții noastre, ea este ceva indispensabil, așa că este necesar să ne-o asumăm.
Ideea e ca sensul ei să fie întotdeauna într-un “mai bine”, chiar dacă rezultatele se văd mai greu la început, pentru că doar în felul acesta, la un moment dat, vom ajunge inevitabil la concluzia că efortul depus a meritat întru totul.